povesti la gura sobei...

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

Invata ...

Invata de la apa sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi

Invata de la soare cum trebuie s-apui
Invata de la piatra cand trebuie sa spui
Invata de la vantul ce-adie pe poteci
Cat trebuie prin lume de linistit sa treci
Invata de la toate ca toate sunt surori
Cum treci elegant prin viata, cum poti frumos sa mori
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat
Invata de la vultur cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei
Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor
Invata de la toate ca totu-i trecator
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci...

Rudyard Kiplling

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

Ingerul de la metrou

Traieste in asa fel, incat cei care te cunosc, dar nu-l cunosc pe Dumnezeu vor ajunge sa-L cunoasca, stiindu-te pe tine...

In acea dimineata rece de februarie, oamenii stateau zgribuliti in statie asteptand MARTA, metroul din Atlanta. Cand a sosit, m-am apropiat de locurile libere, impreuna cu ceilalti calatori. Sunetele mecanice ne-au insotit de-a lungul calatoriei; huruitul motoarelor electrice si clinchetul voinic al clopotelor care sunau inainte de inchiderea usilor.
Dupa ce toata lumea s-a asezat pe scaune, am privit in jur.... eu lucrez acasa si nu prea calatoresc cu mijloacele de transport in comun, in orele de varf. Dar in dimineata aceea, ma duceam in oras, la un seminar. Numarul si diversitatea oamenilor din metrou m-au uimit. Intr-o singura masina, erau afro-americani, europeni si asiatici...
Dar nimeni nu vorbea cu nimeni. Oamneii de afaceri aveau servietele deschise, sortand hartii pline de tabele si coloane. Studentii imbracati lejer citeau. Un tanar avea castile pe urechi si se legana usor in ritmul muzicii pe care numai el o auzea. Si eu sunt un adept al cititului . De cate ori calatoresc am un roman la mine. Dar azi nu l-am deschis. Eram mult prea ocupat sa-i studiez pe cei din jurul meu, ceva mi se parea ciudat. Nu mi-am dat seama despre ce e vorba pana cand am coborat la metrou, la Five Points, statia in care se intersectau metrourile dinspre vest si est. In acest loc subteran, m-am alaturat miilor de oameni care asteptau metroul. Atunci mi-am dat seama ce era asa de ciudat: tacerea totala. O mie de oameni, inghesuiti, privind drept inainte si prefacandu-se ca nu e nimeni in jurul lor. Si eu un alb de 50 de ani care purta un ținută albastru si ochelari, ma numaram printre ei. Singurul sunet ce se auzea in statia de metrou era cel al scarilor rulante.
Si atunci....se auzi glasul unei femei:
- Buna dimineata!
Glasul ei rasuna in toata statia. O mie de capete se intoarsera, uitandu-se in jur, Era glasul unei soții ce cobora pe scara rulanta, in capatul opus al statiei.
- Cum va mai simtiti in dimineata asta?
Femeia parea sa cante, prelungind fiecare vocala. Oamneii incepura sa se intoarca spre ea.
Femeia afro-americana, miniona ajunse in capatul scarilor si se indrepta hotarata pe peron. Prinse mana unui om de afaceri si il privi fix in ochi.:
- Buna dimineata! Cum va mai simtiti in dimineata asta?
Omul o privi pe femela care il prinse de mana. Ii zambi si-i raspunse:
- Bine, multumesc!
Hainele ei erau cam peticite, dar zambetul ei luminos te facea sa uiti de statura si de infatisarea ei, in timp ce se plimba in multime, strangand maini si zambind. Apoi privi dincolo de sine spre peronul celalat unde ma aflam si eu.
- Ce mai faceti oameni buni?
- Bine, i-am raspuns eu. I-au raspuns si altii. Eram asa de surprinsi unul de altul, incat am izbucnit cu totii in ras.
- Ei, bine, zise ea. Se opri si privi in jur. Toata lumea asculta.
- Dumnezeu m-a trimis, aici ca sa va inveselesc in dimineata asta. E vorba de Dumnezeul evreilor, al crestinilor, al musulmanilor si al tuturor celorlalte religii pe care le-ati adus sau nu le-ati adus cu voi.
Din locul unde stateam, am observat ca ochii ii straluceau. Ca printr-o minune statia prinse viata, si lumea incepu sa stea de vorba. In timp ce discutam putini dintre noi, au observat-o pe femeia miniona, urcand pe scara rulanta.
Cand sosi trenul ce pornea spre nord, m-am urcat intr-un vagon plin de oameni . Nereusind sa ma indepartez prea mult de usa, m-am sprijinit de o bara plina de maini de toate culorile. O priveam fix pe prietena afro-americana de varsta mea, ce se afla langa mine. Purta un costum galben deschis. Am simtit ca inghesuiala o deranja. Neputand sa ma abtin, i-am spus:
- Buna dimineata.
- Poftim? Soția paru surprinsa.
- Buna dimineata. Ce mai faceti? Cativa oameni ne priveau.
Femeia imi zambi.
- Bine, zise ea. Nimeni nu mi-a mai pus intrebarea asta azi-dimineata. Nimeni nu-ti mai da buna-ziua in ziua de azi.
Eu i-am zambit, si am inceput sa-i povestesc intamplarea despre oaspetele neasteptat de la Five Points. I-am spus ca ma intrebam daca e posibil ca femeia aceea sa fie un inger.
- Nu asta fac ingerii? Sunt mesageri. Femeia aceea ne dovedise cat de placut e sa fim buni unii cu altii, in loc sa ne purtam ca niste straini.
Alti calatori se alaturara zi zambetele se asternura pe chipurile tuturor.
Femeia din fata mea, care acum suradea, imi spuse:
- Daca n-ar fi asa de aglomerat, te-as imbratisa. Mi-ai luminat dimineata.
Cand metroul a ajuns in statie, eu m-am deplasat spre usa.
- O zi buna! i-am urat eu tovarasei mele de drum.
- Asa va fi!....Multumesc!
Privind inapoi spre vagon, am vazut o multime de zambete. Oamenii stateau de vorba. Cineva mi-a atins umarul, luandu-si la revedere. Ma simteam vesel si plin de viata.
De atunci, m-am intrebat adesea cine era femeia aceea. Nu avea aripi...

" Fii binevoitor cu toata lumea"!

Cu alte cuvinte veselia e molipsitoare. Da-o mai departe...
Richard Stanford

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

Era odata o fetita pe nume Polyanna...si aceasta fetita era o fetita tare, tare multumita...si acest lucru se datora "jocului multumirii"....
Era un joc pe care-l invatase de la tatal ei, iar regula jocului suna cam asa..."Sa gasesti ceva care sa iti produca multumire in absolut orice imprejurare".
Acest joc fetita a inceput sa-l joace intr-un clipă trist...atunci cand a primit in colet niste carje. Ce sentimente a incercat o fetita nevinovata care isi dorea tare mult o papusa, dar a primit o pereche de carje... Tatal ei i-a spus atunci sa se bucure, pentru ca nu are nevoie de ele. De atunci fetita s-a jucat intotdeauna impreuna cu tatal ei. Cu cat era mai greu...cu atat le placea mai mult jocul . Insa spunea fetita "cateodata e cat se poate de greu"...Iar asta s-a intamplat cand mama si tatal ei au parasit-o pentru a se muta la Cer, iar ea micuta a ramas singura pe lume...incerca mereu sa joace jocul multumirii desi simtea ca nu mai poate.
Dar atunci cand cauti lucruri bune si frumoase, uiti mereu pe cele rele si urate...

Poveste extrasa din cartea " Secretul Multumirii" de Harriet Lummis Smith

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

ZODIA RACULUI

"Ce bine ar fi fost sã fiu un rac autentic,
sã merg constant înapoi.
Te-aº întâlni printre amintiri
ºi dupã ce te-aº gãsi nu þi-aº mai da drumul,
te-aº târî cu mine înapoi,
sã ne iubim tineri ºi nevinovati,
dupã care, mereu înapoi, te-aº târî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenþi
pâna ce, obosiþi de joc ºi de inocenþã,
am dispãrea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mã tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat sã merg anterior
ºi tot ce pot e sã târãsc între cleºtii mei de rac
toatã memoria mea, fãrã sã cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriaºã sã mã ucidã într-o zi."

OCTAVIAN PALER

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

Adevarata dragoste

Moise Mendelsson, bunicul cunoscutului compozitor german, a fost un barbat departe de a fi chipes. Dimpotriva, pe langa faptul ca era mic de statura, avea o cocoasa grotesca.
Intr-o zi l-a vizitat pe un comerciant din Hamburg, care avea o fata extrem de draguta, pe care o chema Frumtje. Moise se indragosti disperat de fata care il privea cu vadita repulsie pentru infatisarea sa.
Cand a vizitat casa negustorului, inainte de plecare, Moise si-a luat inima in dinti, s-a dus la etaj, unde era camera fetei, pentru a schimba ultimele cuvinte cu ea. Era de o frumusete cereasca, iar el se zbatea in chinurile iadului atunci cand fata refuza sa se uite macar la el. Dupa cateva incercari de a lega o conversatie, Moise a intrebat-o timid: "Stiti de ce casatoriile se fac in cer?". "Da", a spus fata, in timp ce se uita mereu in pamant. "Dar dumneavoastrã stiti de ce?". "Da, stiu", a raspuns el. "Vedeti, in cer, la nasterea fiecarui baiat, Domnul il anunta care va fi fata cu care se va casatori. Cand m-am nascut eu, mi s-a aratat viitoarea mireasa. Domnul mi-a zis: Mireasa ta va fi cocosata. Atunci i-am spus Domnului: Doamne, o iubită cocosata... ar fi o tragedie. Da-mi mie cocoasa si las-o pe ea sa fie frumoasa."
Fascinata de cuvintele lui, Frumtje si-a ridicat ochii din podea, acordand mana sa mai tarziu omului caruia i-a fost o sotie credincioasa.
(Barry & Joyce Vissell)

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

...Iubiti din ce in ce mai mult oamenii. Fiti un risipitor cu iubirea dumneavoastra. Iubiti-va prietenii si chiar strainii. Iubiti chiar si copacii, pietrele. Important este sa iubiti.

Daca stati asezat pe o piatra si traiti un sentiment de iubire fata de ea, veti constata ca piatra va raspunde. Veti simti aproape imediat acest lucru. Piatra nu mai este o simpla piatra. Atingeti un copac cu o iubire profunda si veti constata ca el va raspunde cu aceeasi moneda. Copacul va va iubi si el.

Iubiti tot ce faceti. Chiar si cand mancati, mancati plini de iubire; mestecati hrana cu iubire. Cand faceti un dus, simtiti apa care cade pe trupul dumneavoastra si raspundeti-i cu iubire si recunostinta - caci sacrul este pretutindeni si totul este sacru. Cand veti intelege ca totul este sacru, nu veti mai tanji dupa iubire, caci aceasta se va revarsa asupra voastra de pretutindeni.

FITI RISIPITORI CU IUBIREA-- Fragment din Farmacie pentru suflet OSHO

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

...Povestea urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat, impartind aceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate o ora pentru a facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptul singurei ferestre din camera.

Celalalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe care o oferea unica fereastra.

Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar si despre locurile in care isi petreceau vacantele. In fiecare dupa-amiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat, ii descria celuilalt ceea ce vedea afara.

Omul care nu putea privi pe fereastra ajunsese sa traiasca pentru ora aceea din zi cand i se descria in amanuntime ce se intampla in afara spitalului. Perspectiva sa se largea si capata substanta datorita acestei descrieri. Fereastra pare-se ca dadea spre un parc cu un încântător lac. O multime de rate salbatice si lebede isi gasisera camin in acel lac iar copiii se jucau lansand in apa barci in miniatura. Indragostitii se plimbau imbratisati admirand florile in toate culorile curcubeului ce crestea din belsug in parc.Copaci seculari margineau aleile iar pe cer se
profilau cladirile orasului ce se vedeau in departare.

Omul de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii minutios alese tot ce parcul ii dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de povestire inchizand ochii si imaginandu-si toate scenele. Intr-o dupa-aminaza calduta omul de la fereastra povesti despre parada care tocmai trecea prin parc.

Desi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reusea sa isi imagineze clovnii, carele alegorice, caii impodobiti si masinile decorate de sarbatoare.

Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastra incepu sa fie invidios pe sansa celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastra de a-i descrie in
detaliu ce se intampla afara, dar si-ar fi dorit sa fie el cel care putea admira privelistea. Incepuse sa isi antipatizeze colegul de camera si, in cele din urma, ajunsese sa-si doreasca cu disperare sa fie el asezat in locul aceluia.

Intr-o dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul de la
fereastra murise linistit in somn. Cu tristete, cheama asistentii sa ia trupul neinsufletit. Curand dupa aceea, bolnavul ce tanjea dupa patul de langa geam intreba daca nu poate fi mutat in locul pe care si-l dorise atat.

Infirmiera il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil apoi il lasa singur. Incet si cu mare greutate bolnavul nostru reusi sa se propteasca intr-un cot si sa incerce sa arunce o întâia privire afara. In sfarsit se putea bucura nemijlocit de privelistea de afara!

Se cazni sa se intoarca si privi pe fereastra. In locul parcului nu era decat un zid gol! Suna infirmiera si o intreba: "Cum se face ca omul acela, colegul meu de camera, vedea un parc si un lac si imi descria totul atat de fidel? Cum putea sa imi spuna despre frumusete si dragoste cand, de fapt, el nu putea vedea decat un zid vechi din caramida?".

Sora ii raspunse surprinsa: "Vai! Nu stiai ca bietul tau coleg de camera era orb? Nu putea vedea nici macar zidul daramite altceva". Apoi adauga trista: "Poate voia doar sa te incurajeze".

Ai auzit o poveste mai emotionanta decat asta? Ai simtit vreodata ceva asemanator sentimentelor pe care aceasta povestire le invoca?

Daca traiesti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au altii si tu nu ai, cu siguranta vei rata bucuria de a primi ceea ce altii incearca sa iti daruiasca. Asa ca e mai bine sa lupti pentru ceea ce-ti doresti tu si sa nu mai tii cont de ceea ce zic cei din jur.

Ai simtit vreodata invidie crunta fata de o persoana careia ai fi vrut sa ii iei locul? Ai fost vreodata dezamagit - poate ceva care ai crezut ca va fi minunat, s-a dovedit ulterior a fi mult mai putin de atat? Ai primit vreodata incurajari fara rezerve si nu ai apreciat la acel clipă importanta lor?

*Lisa · VIP Data inscrierii: 12/Dec/2007 Mesaje: 49

f elegant

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

CE ESTE VIATA?

GREU DE SPUS... Smile

VIATA ...

...-oricat ne este dat sa traim ne pare SCURTA;
...este FRUMOASA, daca stim s-o traim; Cand reusim sa-i descoperim SENSUL - cazul fericit- constatam ca suntem batrani si in imposibilitatea de a o retrai ;
... ne este armonioasa, atunci, cand se intrepatrunde cu valorile si scopul pentru care suntem aici;
... poate fi si o OPORTUNITATE, aceea de a fi OM, de a evolua spiritual;
... este o confruntare permanenta intre BINE si RAU, avand liberul arbitru si anume, acela de a ne situa de bucată LUMINII sau de partea INTUNERICULUI;
...o traim - cei mai multi dintre noi- fie in TRECUT, fie in VIITOR si mai putin in PREZENT;
...e o CALE catre cunoastere : de SINE si de DUMNEZEU;
... e o SCOALA ;
...un nesfarsit sir de UMILINTE, SUFERINTE , DEZAMAGIRI;
...o TAINA ;
... o seama de prilejuri de A NE BUCURA in fiecare clipa sau de A NE PLANGE DE MILA;
... este probabilitatea de a vedea minunatiile acestui UNIVERS magnific;
...pentru femei bucuria imensa de a procrea; Smile

... o reintalnire cu propriul SUFLET sau si mai elegant cu SUFLETUL TAU PERECHE;
... ne da posibilitatea de a oferi si a primi IUBIREA

... SCURTA sau LUNGA, BUNA sau REA este incununata de MOARTE, poarta spre TARAMUL de unde inca, nimeni nu s-a intors sa ne spuna, cum este el cu adevarat;
... traita prin CREDINTA ne da SPERANTA de mai bine .

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

Ce este viata?

Intr-o frumoasa zi de vara, pe la ora pranzului, se facu mare liniste in parc. Pasarile se odihneau linistite in umbra copacilor.
O vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: “Ce este viata?”
Toti cei din jur au fost surprinsi de aceasta intrebare grea. Un trandafir tocmai inflorea, deschizandu-si petalele. El spuse: “Viata este o deschidere!”
Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare la alta, ii raspunse: “Viata este libertate si fericire!”
O papadie simti vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: “Viata este risipire, da, doar risipire…”
Jos, pe pamant, o furnica tragea dupa sine un pai de grau de zece ori mai mare decat ea. Cand auzi un asemenea fapt se opri, isi trase sufletul si spuse: “Viata nu este decat truda si munca!”
Poate ca ar fi inceput sa se certe daca nu ar fi venit o ploaie fina care sopti: “Viata este formata din lacrimi, doar din lacrimi!”
Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: “Viata este o nazuinta spre inalt!”
Apoi veni noaptea.
Dupa un timp, un om mergea acasa pe aleile goale. Venea de la o petrecere si se gandea… “Viata este o continua cautare a fericirii si o inlantuire de deceptii!”
Dupa lunga seară venira in sfarsit si zorii diminetii, care spusera: “Asa cum noi suntem inceputul zilei care vine, la fel viata este inceputul vesniciei…”

Ma intreb cum ai raspunde daca te-as intreba: “Pentru tine, ce este viata?”

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

"O coloana a infinitului in care ne pierdem trist identitatea....iata ce este viata..."spune Chris Simion....iar eu as completa-o astfel...O coloana a infinitului in care ne pierdem trist identitatea...iata ce este viata FARA IUBIRE IN EA....Ce durere cumplita sa simti cum....iubirea nu ai cui sa o dai...sa vrei...dar sa nu poti..."De atatea lacrimi pamantul a capatat igrasie" Cioran

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

DESPRE PRIETENIE
"Prietenul – este rãspunsul dat nevoilor voastre.
El este ogorul pe care îl semãnaþi cu dragoste ºi îl seceraþi din recunoºtinþã,
El este cãminul ºi masa voastrã,
Fiindcã la el veniþi, asemenea flãmânzilor, cãutându-l pentru oaza de liniºte.

Când prietenul îºi descoperã gândul, nu vã înclinaþi spre „nu”-ul sinelui vostru, nici nu-i refuzaþi acel „da” aºteptat,
Iar îndată ce este închis în el, inima voastrã nu înceteazã a-i asculta inima;
Pentru cã în prietenie, toate gândurile, toate dorinþele, toate aºteptãrile se nasc în tãcere ºi se împart într-o bucurie mutã.
Nu vã întristaþi când vã despãrþiþi de prietenul vostru;
Fiindcã tot ceea ce preþuiþi cel mai mult la el, vã poate fi mai limpede în absenþa-i, precum pentru alpinist muntele apare mai desluºit vãzut din depãrtarea câmpiei;
ªi nu aflaþi alt þel în prietenie decât adâncirea în spirit.
Pentru cã dragostea care cautã altceva decât revelaþia propriului mister, nu mai e dragoste, ci-i ca o plasã în care, aruncatã fiind, cade doar ceea ce-i de prisos.
Tot ce aveþi mai bun în voi înºivã pentru prietenul vostru sã fie;
Dacã el trebuie sã cunoascã refluxul mareei voastre, atunci sã cunoascã ºi fluxul;
ªi la ce-i bun prietenul dacã îl cãutaþi doar spre pierdere de vreme?
Cãutaþi-l întotdeauna pentru a vã trãi cu adevãrat clipele,
Fiindcã-i rostul lui sã vã umple nevoile, dar nu ºi vidul din voi,
ªi în desfãtarea prieteniei, domneascã râsul ºi bucuriile împãrtãºite.
Pentru cã în roua mãruntelor lucruri inima îºi aflã dimineaþa ºi prospeþimea."
Khalil Gibran

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca destul de modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare soție sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar necesită sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca astea ar fi ultimele clipe in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproximativ de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va asigură aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

Gabriel Garcia Marquez

theya · Junior 2 Data inscrierii: 15/Mai/2008 Mesaje: 26

foarte frumoase Mokki.chiar m-au pus pe ganduri si am creat unele chestii de care nu eram constienta inainte :-/

_________________
povesti la gura sobei...

---> a fi sau a nu fi...

alessandra · Junior 2 Data inscrierii: 30/Apr/2008 Mesaje: 23

de acord cu theya...multe dintre lucrurile spuse de tine mokki m-au pus pe ganduri,m-au facut sa vad anumite lucruri sau situatii dintr-un unghi din care probabil nu as fi reusit niciodata sa le privesc de una singura din inconstienta sau pt ca pur si simplu nu m-as fi gandit la asta.
in paginile astea tu si spus teribil de numeroase adevaruri despre teme diverse,dar importante pt fiecare dintre noi.
nu are sens sa te intreb de unde le stii,insa pot sa iti multumesc pt ca le impartasesti cu noi si astfel eu una,am concretizat cate ceva si am sa incerc sa tin cont :lol:

foarte elegant ceea ce faci tu aici... :kissing2:

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

multumesc pt aprecieri :kissing2:

_________________
povesti la gura sobei...

*Lora · VIP Data inscrierii: 12/Dec/2007 Mesaje: 249

cand intru pe topicul asta ma simt ca si cum as sta cu bunica langa soba iarna... Smile

foarte elegant mokki .ti pupacesc

butterfly_morandi&was · Membru junior Data inscrierii: 07/Mai/2008 Mesaje: 90

Acum am citit parte din ele si m-au impresionat foarte tare.Multumim frumos pentru tot
_________________
povesti la gura sobei...

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

Ruga pentru parinti
Adrian Paunescu

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.
_________________
povesti la gura sobei...

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

Repetabila povara

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, mai târziu actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor

Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!
Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.

Ne-amintim, şi de ei, ulterior destul de lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor…

Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.

Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.
Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.

Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,
Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,

Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.

Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,

Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?

Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga…
Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus

Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar îndată ce vom inițiază şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,

Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,

Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.
_________________
povesti la gura sobei...

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

58. Plăcere

Starea sufleteasca a unei persoane nu trebuie sa fie dictata de ceea ce se intampla in jurul ei. Indiferent de circumstante, o persoana care are un set corect de valori morale nu va fi tentata sa se angajeze in nici un gand sau comportament care poate fi daunator ei. Ea nu poate fi influentata de presiunea sau intimidarea impusa de persoane fara scrupule. Nu va avea necesitate sa fie motivata de altii si va determina singura ce este bine pentru ea.

dupa I Ching
_________________
povesti la gura sobei...

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

Autoportret într-o oglinda sparta (Paller ) Când aveam probabilitatea sa-mi îndeplinesc visul,mi-am dat seama ca si pasiunile îmbatrânesc. Nu stiu daca pot pretinde ca am stiut ce vreau de la viata. Nu mi-au lipsit tintele false si entuziasemele naive. Cam toate certitudinile mele,câte au fost,sunt acum ciuruite de îndoieli, ca niste haine roase de molii. Mi-ar fi greu sa numesc una intacta. Nu exista fericire de care sa -ti amintesti fara tristete. Am început sa- mi dau seama ca,din actor pe scena vietii, deveneam un figurant.Tot ce pierdem ,pierdem pentru totdeauna. Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata. O viata mediocra poate fi justificata.Mai ales într- o lume mediocra. Dar mediocritatea iluziilor nu are nici o scuza. Nimic nu ne opreste sa visam fara masura. Forma cea mai subtila în care se poate înfatisa un mister este banalitatea.Dumnezeu a creat mulțimea în asa fel încât sa regretam aproape totdeauna prea târziu.A muri înseamna a te muta intr-o stea
_________________
povesti la gura sobei...

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

ZIMBESTE CELUI CE TE IUBESTE, SA SIMTA IUBIREA TA
ZIMBESTE CELUI CE TE URASTE, SA SIMTA URA TA.
IAR DACA CEL PE CARE-L IUBESTI NEPASATOR TE PARASESTE, ASCULTA SFATUL MEU:ZIMBESTE!
ZIMBETUL CELUI CARE SUFERA ESTE MAI DUREROS DECIT LACRIMILE CELUI CARE PLINGE.
_________________
povesti la gura sobei...

VYTALYSEREMET · Membru Data inscrierii: 06/Feb/2009 Mesaje: 154

ce faceti ma va despartiti? :lol:

VYTALYSEREMET · Membru Data inscrierii: 06/Feb/2009 Mesaje: 154

era si timpul so faceti in fite sunteti tari da in muzica ba :whistle: