povesti la gura sobei...

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

...Se povesteste ca intr-o zi din vremuri demult apuse un om a trebuit sa faca o calatorie intr-o tara indepartata, aflata peste mari si tari.
In drumul sau a intalnit tot felul de oameni, cu obiceiuri mai mult sau mai putin asemanatoare. Si-a amintit pentru tot restul vietii de unul dintre acestea.
Era dimineata cand a zarit in departatre turnurile unei cetatii. Pana sa ajunga in apropierea ei se facuse deja pranzul, si cum in partea dreapta a drumului se afla un cimitir ingrijit, cu pomi umbrosi si flori frumos parfumate, omul s-a hotarat sa faca un limitat popas.
Pasind catre o banca pe care o zarise in apropiere, omul a citit ceea ce era scris pe cruci… “A trait sase ani, trei luni si patru zile”… “A trait unsprezece ani, doua luni si cinci zile”… “A trait trei ani, patru luni si patru zile”… “A trait noua ani, opt luni si doua zile”…
S-a intristat crezand ca nimerise intr-un cimitir pentru copii, si unul dintre locuitorii cetatii l-a vazut si a intrebat:
-De ce esti atat de trist, ai pe cineva din familie ingropat aici? Mama, tatal poate…?”
-Cum s-ar putea una ca asta, doar vad ca aici sunt ingropati numai copii!
-Nu… doar ca, vezi… noi cand ne nastem primim fiecare cate un carnetel. La inceput tin socoteala parintii pentru noi, apoi scriem singuri… de fiecare data cand ne-am bucurat si pentru cat timp… iar cand unul dintre noi se duce, familia aduna timpul pe care l-a petrecut bucurand-se… si asta este ceea ce vezi tu scris aici.
-Timpul pe care l-ati petrecut bucurandu-va…
-Da, pentru noi doar asta conteaza!

Daca ar fi fost sa ai un astfel de carnetel, tu cati ani, cate luni si cate zile crezi ca ai fi adunat in el pana acum?

*Lora · VIP Data inscrierii: 12/Dec/2007 Mesaje: 249

uau mokki....m-ai inchis...pe mine cel putin. te pup

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

...Un avocat s-a prezentat cu o reclamatie impotriva unui instalator...El i-a spus instalatorului:
" Hey, m-ai taxat cu doua sute de dolari pe ora! Eu nu fac atatia bani ca avocat!"
- " Nici eu nu faceam atatia bani cand eram avocat, raspunse instalatorul!..."

" Poti fi instalator sau avocat, om de afaceri sau preot, dar aceasta nu influenteaza nicidecum " eu-ul" esential. Nu te afecteaza pe TINE. Daca mi-as transforma profesia maine, ar fi exact ca si cum mi-as fi schimbat hainele. Eu am ramas neatins. Tu esti hainele tale? Tu esti numele tau? Tu esti profesia ta? Inceteaza sa te mai identifici cu ele. Pentru ca sunt trecatoare!!!"
Anthony de Mello

conteaza OMUL care esti...

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

"Lumea este in regula, pentru ca eu ma simt bine.."

Se povesteste ca era odata un baietel, care merge pe malul unui fluviu si vede un crocodil, prins in plasa. Crocodilul ii spune:
" Fie-ti mila de mine... Nu vrei sa-mi dai drumul, te rog? Poate ca sunt urat, dar nu-i vina mea, stii prea bine. Asa am fost creat. Dar indiferent de infatisarea mea exterioara, am si eu o inima de mama. Am venit in dimineata asta in cautare de hrana pentru puii mei si am fost prinsa in capcana!" Asa ca baiatul spune: " Da, dar daca ar fi sa te ajut sa scapi din capcana, ai sa ma inhati si ai sa ma omori." Crocodilul intreaba: " Crezi ca i-as putea face asa ceva binefacatorului si salvatorului meu?" Asa ca baiatul se lasa convins sa traga plasa afara iar crocodilul il inhata. Prins intre falcile crocodilului, el spune: " Va sa zica asta e rasplata pe care o primesc pentru faptele mele bune!" Iar crocodilul raspunde: " Ei bine, n-o lua asa ca pe un afront personal, baiete, asa e lumea, asta este legea vietii." Baiatul nu poate fi de acord cu asta, asa ca crocodilul spune: " Vrei sa intrebam si pe altcineva daca e asa sau nu?" Baiatul vede o pasare asezata pe o ramura si spune: " Pasare, e adevarat ce spune crocodilul?" Pasarea raspunde: " Crocodilul are dreptate. Uite-te la mine. Intr-o zi veneam acasa cu mancare pentru puisorii mei. Imagineaza-ti groaza mea, cand am vazut un sarpe care se urcase in copac si se indrepta tinta spre cuibul meu. Eram cu totul neajutorata. Nu s-a oprit pana nu mi-a inghitit puii, unul cate unul. Am tot tipat si strigat, dar in zadar. Crocodilul are dreptate, aceasta este legea vietii asa stau lucrurile pe lume." " Vezi", spune crocodilul. Dar baiatul zice: " lasa-ma sa mai intreb si pe altcineva", Asadar crocodilul spune:" Bine, intreaba". Pe malul fluviului tocmai trecea un magar batran. " Magarule", spune baiatul " crocodilul zice asa si asa. Are dreptate crocodilul?" Magarul spune, " Crocodilul are deplina dreptate. Uite-te la mine. Eu am muncit si am slugarit toata viata la stapanul meu si abia de-mi dadea cat de cat sa mananc. Acum ca sunt batran si nefolositor, m-a alungat si iata-ma ratacind prin jungla, asteptand vreo fiara salbatica sa ma sfasie si sa-mi puna capat vietii. Crocodilul are dreptate, aceasta este legea vietii, asa este in lumea asta". " Vezi", spune crocodilul. " Hai sa mergem"! Baiatul spune: " Mai da-mi o sansa, o ultima sansa. Lasa-ma sa intreb inca o fiinta. Aminteste-ti cat de bun am fost cu tine. Asadar crocodilul zice: " Bine, e ultima ta sansa". Baiatul vede un rabbit trecand si ii spune" " Iepure? Crocodilul are dreptate?" Iepurele se aseaza in doua picioare si-i spune crocodilului: " Asa i-ai spus tu baiatului?" Crocodilul zice: " Da ! Asa i-am spus!" " Stai putin", spune iepurele: " Trebuie sa discutam chestia asta!" " Bine", zice crocodilul. Dar iepurele spune: " Cum putem sa stam de vorba cand tu tii baiatul intre falci? Da-i drumul, trebuie sa ia si el parte la discutia noastra." Crocodilul spune: " Esti un smecher. In momentul in care-i dau drumul, o s-o ia la fuga..." Iepurele spune: " Am crezut ca ai mai multa minte...Daca ar incerca sa fuga, cu o singura lovitura de coada, l-ai putea omori!" " De acord spune crocodilul"...si-l elibereaza pe baiat. In clipa in care baiatul este liber, iepurele ii spune baiatului: " Fugi!" Iar baiatul, fuge si scapa. Apoi iepurele il intreaba pe baiat: " Nu-ti place carnea de crocodil?...Oamenilor din satul tau, nu le-ar placea o masa buna? Nu l-ai eliberat perfect pe crocodil, cea mai mare parte a corpului lui, e inca prinsa in plasa. De ce nu te duci in sat sa-i aduci pe toti si sa faceti un ospat?" Riguros asa, a si facut baiatul care se duce in sat si ii cheama pe toti barbatii. Acestia vin, cu topoare, bate, sulite si-l omoara pe crocodil. Cainele baiatului vine si el si cand il vede pe iepure, il urmareste il inhata si-l sugruma. Baiatul ajunge prea tarziu si vazand cum moare iepurele, spune: " Crocodilul avea dreptate, asa este lumea, asta este legea vietii."

"Nu exista explicatie pe care s-o poti da, care sa justifice toata suferinta si raul, chinul, distrugerea si foametea din lume!"
Anthony de Mello

Viata este un mister!

cum s-ar traduce povestea asta pe romaneste????
pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti?????

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

Omul nu a fost produs pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie.Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit...Nu exista fericire de care sa-ti amintesti fara tristete...Tot ce pierdem,.pierdem pentru totdeauna...Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata.(O.Paler)

Sa nu faci nimic din disperare
Caci n-are nici un sens se pare
O dragoste neimplinita
E ca o floare ofilita
Mai bine sa privesti in zare
Sa vezi soarele cum rasare...

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

"Oamenii se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tanjesc sa fie copii; isi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi isi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait."

sper ca nu va plictisesc...

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

...Intr-un oras venise un circ, care a stat in localitate pentru ceva timp. Numai ca... intr-o zi, in grajdul in care erau pastrati caii, cineva a umblat cu chibritele si a fost destul ca o mica aschie aprinsa sa ajunga la paiele uscate pentru ca acestea sa ia foc.
Vanzand acestea, directorul circului se uita in jur si il vazu doar pe clownul care ii distra pe oameni in momentul spectacolelor. Atunci, ii spuse in graba: "Mergi si anunta pe oameni ca arde circul!!! Repede!"
Auzind acestea, fiind constient ca aceasta inseamna ca va ramane fara loc de munca, cel putin pentru un timp, clownul se indrepta spre cei mai apropiati oameni. Se intampla ca acestia sa fie chiar langa o fantana, pentru a scoate apa. Atunci, el le zise:
- Ooooaameni buni, oameni buni, aaaardeeee circul!!! Sariti, arde ccciiiirrrrcuuuul!!
- Uitati-va la clownul acesta. Chiar vrea sa il credem, a spus unul dintre ei, si au inceput sa rada. Du-te acum inapoi, ne-ai facut sa radem, ai reusit, esti un clown bun, du-te acum.
- Oamenilor!!! Nu e nici o gluma acum. Vorbesc serios!! Sariti! Aici aveti si apa, si galeti, trebuie doar sa veniti! Nu mai stati!
- Da, da, da. Am inteles. Acum mergi. Asta sigur e o reclama pentru ca sa mergem deseara la circ. Du-te, o sa venim deseara.
- Dar nu intelegeti! - si isi rupse nasul sau rosu de pe fata. Veniti chiar acum. Arde circul!
- Hai.... Poti sa pleci, ti-am zis ca vom veni la reprezentatie. Vom fi acolo, nu vom lipsi!!!
- NUUUUU! Haideti ca arde circul!!! Acum! zise clownul rupandu-si hainele sale colorate. Priviti, sunt un om ca si voi! Credeti-ma! Arde!
Dupa ce in zadar s-a chinuit clownul sa-i convinga pe oameni ca arde circul, acesta in cele din urma s-a facut scrum. De ce? Pentru ca clownul nu a fost crezut.

Morala:
Din ce cauza nu a fost crezut clownul? Pentru ca nu avea credibilitate in fata oamenilor. Oare de cate ori nu suntem si noi la fel. Vorbim adesea verzi si uscate, glumim glume nesarate, spunem vorbe fara de har, iar mai apoi, cand le spunem oamenilor ADEVARUL, ei nu ne cred. Le spunem: "Acum!" insa ei nu cred. De ce? Oare nu ne-am pierdut credibilitatea in fata lor?

MAT 12:36 Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de absolut orice cuvant nefolositor, pe care-l vor fi rostit.

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

David, un tanar pastor, a fost adus la curtea regelui Saul si in scurta vreme a realizat favoritul tuturor. Odata, pe cand toti curtenii erau adunati, el a cerut voie regelui sa cante la harfa, care se afla langa tronul lui.
Regele i-a spus :

–N-are rost, au mai incercat si altii si n-au putut!

David a insistat. Cand a atins corzile harfei s-a auzit o muzica atat de minunata, incat toti au izbucnit in lacrimi. Corzile frematau la contactul mainilor lui, ca o fiinta vie. Regele s-a mirat:

–Cum se face ca la altii, harfa a ramas muta, iar tu ai putut canta?

–Toti ceilalti au vrut sa cante propriile lor cantece. Dar harfa s-a impotrivit. Eu am cantat propriul ei cantec. I-am adus aminte de vremurile frumoase, cand era copac in padure, cand pasarelele ciripeau printre ramurile lui, iar frunzele i se scaldau in soare...si ati auzit cu totii veselia harpei. Apoi i-am marturisit mila mea, pentru suferinta, prin care a trecut in acea groaznica zi, cand oamenii au doborat copacul. Am asigurat-o ca moartea copacului nu a fost zadarnica, pentru ca din lemnul lui s-a facut o harfa, care bucura sufletele oamenilor si se pot canta imnuri de slava lui Dumnezeu...Harpa a inteles toate acestea... si mi-a raspuns...cantecul ei.

se pare ca sunt povestitor sef....mai scrieti si voi ceva

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

O poveste adevarata... ca si cum ar exista si povesti neadevarate sau mai putin adevarate...De fapt, adevarul despre sufletele noastre se rosteste pe sine în extrem numeroase feluri si toate devin povesti mai devreme sau mai târziu.
Se spune ca în Nurnberg traiau doi prieteni cum nu se mai vazuse - mai ales în timpurile acelea întunecate de la sfârsitul secolului al XV-lea. Pe vremea aceea, îndată ce spiritul uman dadea semne ca vrea sa se rupa cu absolut orice pret de habotnicia impusa de o biserica menita mai mult sa dezbine decât sa uneasca, prietenia era o forma prin care sufletele întocmai se sustineau întru desavârsire.Cei doi prieteni aveau amândoi 16 ani si amândoi primisera un har special de la Dumnezeu: harul de a surprinde prin taina desenului atât viata, cât si moartea, atât vazutul, cât si nevazutul. Tinerii erau dornici sa învete si sa se împlineasca în arta. Visau cu ardoare sa ajunga chiar ca idolul lor, Leonardo DaVinci, si pentru asta erau gata sa faca totul. Dar visul lor era departe de a se putea împlini cu usurinta, caci erau tare saraci - pe cât de mare le era harul, pe atât de mici le erau avutiile pamântesti. Într-o seara, pe când erau amândoi în atelierul pe care îl împarteau frateste, unul din ei spuse, privind la doua gravuri abia terminate.
- Frate, noi trebuie sa mai învatam. Gravura pecare am facut-o eu acum nu este perfecta, mai am multe de adaugat talentului meu. Gravura ta, în schimb, este mult mai aproape de perfectiune. Talentul tau este copt, asa ca mi-a venit o idee. Eu voi munci si voi accepta orice comanda, voi face mobila, voi sculpta pietre funerare, voi picta portrete... orice. Asa voi strânge banii necesari ca tu sa mergi la scoala în Italia pentru a-ti desavârsi arta. Apoi te vei întoarce si ma vei ajuta si pe mine sa merg la scoala.
- Dar nu pot sa încuviintez asa ceva, zise celalalt. Nu ne-am despartit niciodata pâna acum si a fost bine. De ce vrei acum sa facem asta? Amândoi avem talent si amândoi avem dorinta apriga de a merge la scoala. Sacrificiul tau ma onoreaza si ma face sa îti cer sa mergi tu primul la scoala.
- Nu, Albrecht, vei merge tu primul, fiindca esti mai talentat si vei avea nevoie de mai putin timp pentru a-ti însusi noile cunostinte. Eu am cumplit de multe de învatat, iar tu ai munci o viata pâna as termina eu scoala. Asa ca voi munci eu, pâna când tu vei fi cunoscut. Asa e mai usor pentru amândoi.Tânarul pe nume Albrecht a fost coplesit de nobletea gestului prietenului sau, mai ales ca stia ca talentul amândurora era egal. Asa ca a a cceptat plin de recunostinta si a plecat la scoala. Pretul studiilor lui a fost însa extraordinar de mare. Prietenul lui a acceptat muncile cele mai de jos pentru a strânge banii de care Albrecht avea trebuință la scoala. Momentul a trecut si, dupa sapte ani de munca greasi de o parte si de alta, Albrecht se întoarse la prietenul lui cu foarte multi bani si cu dorinta sincera de a-l ajuta sa mearga la scoala, ca sa aiba si el o viata împlinita si îmbelsugata.Era seara când s-a întors. S-a apropiat de casa cea saracacioasa si mai întâi privi pe fereastra, ca sa vada cum mai arata prietenul lui.Acesta se ruga în genunchi în fata unei lumânari ieftine. Îngenunchease pe podeaua rece si rostea rugaciune dupa rugaciune, cu glas cald. La lumina tremurânda a lumânarii, Albrecht vazu mâinile partenerului sau si înmarmuri. Erau doua membre noduroase, muncite, scrise cu multe rani si lovituri, mâini de apostol întru ale desavârsirii aproapelui. Îsi dadu seama cu nemasurata tristete caprietenul lui nu mai putea merge la scoala cu palmele acelea jertfite, ca nu va mai putea tine penelul cu finetea necesara unor tablouri, si nici instrumentele de gravura nu vor mai putea fi mânuite cu usurinta,caci membrele tremurau în rugaciune de atâtia ani de munca... Astepta pâna ce prietenul lui îsi termina rugaciunea si batu la usa. Usa se deschise larg, iar prietenul lui se bucura peste masura de revedere.
- Acum vei merge tu la scoala, zise Albrecht, si vei duce o viata fara griji. Este rândul tau. Prietenul lui nu zise nimic, doar îsi privi în liniste brațele muncite.
- Dragul meu, mâinile astea nu mai pot tine penelul, dar te pot îmbratisa cu bucurie. Îti multumesc ca te-ai întors si, mai ales, ca ai devenit cel care esti acum. Eu nu mai pot merge la scoala.Însa sunt multumit, fiindca mi-am gasit rostul în fiecare lucru ce mi-a iesit din mâini cu voia luiDumnezeu.Albrecht îi ceru încuviintarea bărbatului sau de a-i desena mâinile asa cum le vazuse în rugaciune. Asa s-au nascut "Mâinile de apostol" de Albrecht Durer.

Fie sa gasesti mereu în jurul tau prieteni! Fie ca orice gest facut pentru ei sa fie însotit de gândul ca uneori pentru ca unii sa se desavârseasca, altii trebuie sa se jertfeasca - jertfa însotita de rugaciune e binecuvântata si asigură bucurie. Iar amintindu-ti de mâinile muncite împreunate în rugaciune, fie sa poti primi smerit gesturile de iubire pe care prietenii tai le fac pentru tine!"

Autor necunoscut

imaginati-va ce frumos miroase a mere si gutui coapte!!!!se asorteaza cu povestile......

*Lisa · VIP Data inscrierii: 12/Dec/2007 Mesaje: 49

destul de elegant mokki Smile

ne-a emotionat foarte tare ce ai scris tu aici.sper sa aiba toata omenirea rabdare sa citeasca.avem de invatat de la tine Smile

multumim

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

Monolog trist despre iubire....
Iar dispoziția sufletului tau
Analizata ti-e de ganduri:
Unde esti tu?....aici!... sant eu .
Si scrii si suferi in tacere,
Iubesti...iubire n-ai cui cere..
Ti-e dor,il chemi,esti torturata
De intrebari fara raspunsuri
Si cu iubirea-ncatusata
Tacerea care te apasa
Iti bate-n suflet si iti spune:
...a fost odata!

MonkeyBusiness · Administrator Data inscrierii: 07/Oct/2007 Mesaje: 220

teribil de frumos intr-adevar!!!M-am simtit asa de bine citind pe aici!

Felicitari mokki!
_________________
povesti la gura sobei...

*Lora · VIP Data inscrierii: 12/Dec/2007 Mesaje: 249

E foarte educativ forumul asta Smile

I LOVE IT

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

Un barbat bate la usa fiului sau: " Jamie, spune el, " trezeste-te!"... Jamie raspunde: " Nu vreau sa ma scol tata." Tatal striga: " Scoala-te trebuie sa mergi la scoala!" Jamie spune: " Nu vreau sa merg la scoala." " De ce nu?" intreaba tatal..."Din trei motive." Primul, pentru ca e atat de plictisitor; al doilea, copii ma tachineaza; si al treilea, pentru ca urasc scoala." Si tatal ii spune: " Ei bine, eu iti voi da trei motive pentru care trebuie sa mergi la scoala. Primul, pentru ca este responsabilitatea ta, al doilea pentru ca ai patruzeci de ani si al treilea pentru ca esti directorul scolii." Trezeste-te trezeste-te!
Ai crescut. Esti prea mare sa fii adormit...

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

...Lantul era trist si se rusina de sine insusi: ,,toti ma ocolesc si au dreptate, caci lumea iubeste libertatea si uraste lanturile..."

A trecut pe acolo un om, a luat lantul, a urcat intr-un copac, i-a legat cele doua capete de o creanga mai groasa si a facut din el un leagan.

Astazi copii se dau in leagan si sunt fericiti.

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

Nu te-ndoi, ci crede ca dupa indiferent ce nor
e-un soare si mai dulce, e-un rod si mai cu spor!

Nu norul este vesnic ci soarele e-acel
ce-nvinge si ramane atotputernic El.

Nu te uita la tine ca esti atat de slab,
nici la vrasmasul care te-ar nimici degrab;

Nu-te-ndoi, ci crede ca dincolo de tot
vegheaza Dumnezeul puternic Savaot,

Ca nici un par nu-ti cade, ca nici o clipa nu-i,
ca nu-i nici o-ncercare decat prin voia Lui.

Ca, daca crezi puternic, nimica nu-i spre rau,
ci totul se va-ntoarce spre-un si mai bine-al tau.

Nu te uita la ziduri, la portile de fier,
la ura ce scrasneste,-ci uita-te la cer...

Nu te-ndoi, ci crede ca-n ceasul cel mai greu,
clipita de clipita, vegheaza Dumnezeu.

(versuri de T.Dorz)

*Lora · VIP Data inscrierii: 12/Dec/2007 Mesaje: 249

AMIN

Asa este mokki...

MonkeyBusiness · Administrator Data inscrierii: 07/Oct/2007 Mesaje: 220

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

Am citit zilele astea o poveste despre o familie care a primit de la o ruda in varsta o casa intr-un cartier deosebit de linistit. Inainte de a se muta mama, tatal si fiica lor mergeau cateva ore in fiecare zi pentru a scoate din casa lucrurile vechi, pentru a face curatenie si a pregati cat mai bine locuinta.
In întâia dimineata cand au ajuns in casa fiica a observat, privind pe fereastra, o doamna in varsta care isi intindea hainele abia spalate in balcon.
- Mama, priveste ce haine murdare intinde vecina noastra in balcon! Pana si eu stiu sa spal mai bine decat ea! Poate ar necesită sa merg s-o invat cum se face! Sau poate sa-i spun ce sapun sa foloseasca…
Mama a privit la doamna in varsta care isi intindea rufele, a privit apoi la fiica ei si n-a spus nici un cuvant.
Si asa, la fiecare doua sau trei zile fiica repeta observatiile, in timp ce vecina isi intindea rufele la soare.
Dupa vreo luna fiica a ramas surprinsa vazand ca vecina sa intindea pe sarma cearceafuri mult mai curate, asa ca i-a spus mamei sale:
- Priveste, a invatat sa spele rufele, cu toate ca n-am avut timp sa trec pe la ea sa-i spun cum se face!
Mama s-a uitat zambind la ea si i-a raspuns:
- Nu, astazi am reusit sa vin ceva mai devreme decat tine si am spalat geamurile casei noastre!
Si in viata se intampla de multe ori la fel… Totul depinde de cat de curata este fereastra sufletului nostru, cea prin care observam faptele celorlalti.
Inainte de a critica, potrivit ar fi sa ne uitam la noi insine si sa ne curatam sufletul pentru a putea vedea clar ceea ce se intampla in jurul nostru. Atunci am reusi in sfarsit sa vedem si curatenia sufleteasca a celorlalti, chiar daca ei nu sunt niciodata perfecti…
Fie ca “afara” este ploaie, vant sau soare… eu ma straduiesc in fiecare zi, atat cat imi sta in puteri, sa-mi pastrez curata fereastra sufletului. Si fara indoiala… azi te vad mult mai bine decat ieri!

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

Patru lumanari ardeau incetisor in noapte, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi soptind:
Prima a spus:
-Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor…
Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.
Apoi a vorbit cea de a doua:
-Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca cumplit de bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard…
Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.
-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am tărie sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.
Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.
-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse…
Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:
-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.

Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletul tau…
pentru ca tu sa ai o viata plina de Liniste, Credinta si Iubire!

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

I-am cerut Domnului putere, ca sa pot face orice.
Dar m-am nascut slab, ca sa ma supun cu umilinta.
Am cerut sanatate, ca sa fac lucruri marete,
Dar m-am nascut fragil, ca sa fac lucruri importante.
Am cerut bogatii, ca sa fiu fericit.
Dar mi s-a daruit saracie, ca sa fiu intelept.
Am cerut putere, ca sa-i pot slavi pe oameni.
Dar mi s-a dat slabiciune, ca sa am nevoie de DUMNEZEU.
Am cerut toate lucrurile care ma puteau face fericit.
Dar mi s-a daruit VIATA, ca sa ma pot bucura de toate.
Nu am primit nimic din ce am cerut,
Dar mi s-a oferit tot ceea ce sperasem,
Si, in ciuda dorintelor pe care le-am avut,
Rugaciunile mele au primit raspuns.
Printre toti cei din jur,
Ma simt binecuvantat."
Autor anonim

silviusasa · Membru junior Data inscrierii: 12/Dec/2007 Mesaje: 93

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

De poþi sã nu-þi pierzi capul, îndată ce toþi în jurul tãu
ªi l-au pierdut pe-al lor gãsindu-þi þie vinã,
De poþi, atunci când toþi te cred nedemn ºi rãu
Sã nu-þi pierzi nici-o clipã certitudinea în tine
De poþi s-aºtepþi oricât fãrã sã-þi pierzi rãbdarea
De rabzi sã fii minþit, fãrã ca tu sã minþi
Sau când hulit de oameni, tu nu cu rãzbunarea
Sã vrei a le rãspunde, dar nici prin rugãminþi.

De poþi visa, dar fãrã sã te robeºti visãrii
De poþi gândi, dar fãrã sã-þi faci din asta un þel,
De poþi sã nu cazi pradã nicicând exasperãrii
Succesul ºi dezastrul primindu-le la fel,
De poþi sã-auzi cuvântul rostit cândva de tine
Rãstãlmãcit de oameni, ciuntit ºi prefãcut,
De poþi sã-þi vezi idealul distrus ºi din ruine,
Sã-l reclãdeºti cu-ardoarea fierbinte din trecut.

De poþi risca pe-o carte întreaga ta avere
ªi tot ce-ai strâns o viaþã sã pierzi într-un minut,
ªi-atunci, fãrã a scoate o vorbã de durere
Sã-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput
Iar dacã trupul tãu, uzat ºi obosit
Îl vei putea forþa sã-þi mai slujeascã încã
Numai prin strãºnicia voinþei tale ºi astfel,
Sã steie peste veacuri aºa cum stã o stâncã.

De poþi vorbi mulþimii fãrã sã minþi ºi dacã,
Te poþi plimba cu regii, fãrã a te-ngâmfa
De nici amici, nici duºmani nu pot vre-un rãu sã-þi facã
Pentru cã doar dreptatea e cãlãuza ta,
ªi dacã ºtii sã umpli minuta trecãtoare,
Sã nu pierzi nici-o filã din al vieþii tom,
Al tãu va fi Pãmântul, cu bunurile-i toate,
ªi ceea ce-i mai mult chiar - sã ºtii - vei fi un OM!

R.Kipling

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

De poþi sã nu-þi pierzi capul, când toþi în jurul tãu
ªi l-au pierdut pe-al lor gãsindu-þi þie vinã,
De poþi, atunci când toþi te cred nedemn ºi rãu
Sã nu-þi pierzi nici-o clipã încrederea în tine
De poþi s-aºtepþi oricât fãrã sã-þi pierzi rãbdarea
De rabzi sã fii minþit, fãrã ca tu sã minþi
Sau când hulit de oameni, tu nu cu rãzbunarea
Sã vrei a le rãspunde, dar nici prin rugãminþi.

De poþi visa, dar fãrã sã te robeºti visãrii
De poþi gândi, dar fãrã sã-þi faci din asta un þel,
De poþi sã nu cazi pradã nicicând exasperãrii
Succesul ºi dezastrul primindu-le la fel,
De poþi sã-auzi cuvântul rostit cândva de tine
Rãstãlmãcit de oameni, ciuntit ºi prefãcut,
De poþi sã-þi vezi idealul distrus ºi din ruine,
Sã-l reclãdeºti cu-ardoarea fierbinte din trecut.

De poþi risca pe-o carte întreaga ta avere
ªi tot ce-ai strâns o viaþã sã pierzi într-un minut,
ªi-atunci, fãrã a scoate o vorbã de durere
Sã-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput
Iar dacã trupul tãu, uzat ºi obosit
Îl vei putea forþa sã-þi mai slujeascã încã
Numai prin strãºnicia voinþei tale ºi astfel,
Sã steie peste veacuri aºa cum stã o stâncã.

De poþi vorbi mulþimii fãrã sã minþi ºi dacã,
Te poþi plimba cu regii, fãrã a te-ngâmfa
De nici amici, nici duºmani nu pot vre-un rãu sã-þi facã
Pentru cã doar dreptatea e cãlãuza ta,
ªi dacã ºtii sã umpli minuta trecãtoare,
Sã nu pierzi nici-o filã din al vieþii tom,
Al tãu va fi Pãmântul, cu bunurile-i toate,
ªi ceea ce-i mai mult chiar - sã ºtii - vei fi un OM!

R.Kipling

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

De poþi sã nu-þi pierzi capul, când toþi în jurul tãu
ªi l-au pierdut pe-al lor gãsindu-þi þie vinã,
De poþi, atunci când toþi te cred nedemn ºi rãu
Sã nu-þi pierzi nici-o clipã siguranța în tine
De poþi s-aºtepþi oricât fãrã sã-þi pierzi rãbdarea
De rabzi sã fii minþit, fãrã ca tu sã minþi
Sau când hulit de oameni, tu nu cu rãzbunarea
Sã vrei a le rãspunde, dar nici prin rugãminþi.

De poþi visa, dar fãrã sã te robeºti visãrii
De poþi gândi, dar fãrã sã-þi faci din asta un þel,
De poþi sã nu cazi pradã nicicând exasperãrii
Succesul ºi dezastrul primindu-le la fel,
De poþi sã-auzi cuvântul rostit cândva de tine
Rãstãlmãcit de oameni, ciuntit ºi prefãcut,
De poþi sã-þi vezi idealul distrus ºi din ruine,
Sã-l reclãdeºti cu-ardoarea fierbinte din trecut.

De poþi risca pe-o carte întreaga ta avere
ªi tot ce-ai strâns o viaþã sã pierzi într-un minut,
ªi-atunci, fãrã a scoate o vorbã de durere
Sã-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput
Iar dacã trupul tãu, uzat ºi obosit
Îl vei putea forþa sã-þi mai slujeascã încã
Numai prin strãºnicia voinþei tale ºi astfel,
Sã steie peste veacuri aºa cum stã o stâncã.

De poþi vorbi mulþimii fãrã sã minþi ºi dacã,
Te poþi plimba cu regii, fãrã a te-ngâmfa
De nici amici, nici duºmani nu pot vre-un rãu sã-þi facã
Pentru cã doar dreptatea e cãlãuza ta,
ªi dacã ºtii sã umpli minuta trecãtoare,
Sã nu pierzi nici-o filã din al vieþii tom,
Al tãu va fi Pãmântul, cu bunurile-i toate,
ªi ceea ce-i mai mult chiar - sã ºtii - vei fi un OM!

R.Kipling

*Lora · VIP Data inscrierii: 12/Dec/2007 Mesaje: 249

elegant

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

Micile pietre fac muntii mari
Micii pasi pot acoperi mile
Micile acte de bunatate si iubire
Dau lumii surasul ei cel mare

Cuvinte mici pot alina necazul
Micile imbratisari pot usca marile lacrimi
Micile lumanari pot lumina intunericul
Micile amintiri dureaza ani de zile

Micile vise pot duce la maretie
Micile victorii la succes
Micile lucruri in viata
Sunt cele care aduc cea mai mare bucurie.

Autor necunoscut

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

Fii atent la gandurile tale,
pentru ca ele vor fi cuvinte.
Fii atent la vorbele tale,
pentru ca ele vor fi fapte.
Fii vigilent la faptele tale,
pentru ca ele vor fi obiceiuri.
Fii atent la obiceiurile tale,
pentru ca ele vor fi caracterul tau.
Fii atent la caracterul tau,
pentru ca el va fi destinul tau.

Talmudul

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

Scrisori de la Teddy
...In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai sa ii iubeste pe toti la fel de mult.
Totusi, acest lucru nu era posibil, fiindcă ,in inițialul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.
Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.
La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din debutantul an scrisese \"Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui\".
Profesoara din clasa a 2-a scrisese \"Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie extraordinar de grea\"
Profesoara din clasa a 3-a scrisese \"Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva\"
Profesoara dintr-a 4-a a scris \"Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in momentul orei\"
De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy.
Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de colorație maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si aromă mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune \"Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama\".
Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproximativ o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a transformat alintatul sau.
Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.
Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.
Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.
Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori.
Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.
S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche \"Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva.\"
Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi \"Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot modifica ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine.\"
Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti.

mokki · Membru Data inscrierii: 01/Ian/2008 Mesaje: 243

Un arbore ce nu-l mai poti cuprinde cu bratele a crescut dintr-o biata samanta.
O cladire ca-n povesti are la baza o mana de lut.
O calatorie de mii de kilometri incepe cu un singur pas...

Tao